În satul Roznov exista o biserică veche, zidită în anul 1771 de către Paharnicul Nicolae Russet Roznovanu, devenit marele logofăt al Moldovei, împreună cu soţia sa, jupâneasa Smaranda, născută Hrisoscolen, după cum se poate citi pe piatra ce se afla astăzi aşezată în Sfântul Altar al actualei biserici. Această biserică a fost deteriorată de un cutremur, la începutul veacului al XIX -lea.
Bolta bisericii şi clopotniţa au fost reparate înlocuindu-se cu altele, din lemn, dar în 1844 biserica a ars complet şi zidurile ei au fost demolate.
Iordache Russet Roznovanu, Marele Logofăt al Moldovei, precum şi Alexandru Gh. Russet Rcznovanu, Mare Hatman la Moldovei au voit să rezidească biserică, începând amândoi a aduna material, dar din pricina evenimentelor petrecute în prima jumătate a secolului al XIX-lea nu au reuşit.
Gheorghe Russet Roznovanu şi soţia să Alexandrina Ioan Câmpineanu, fiica marelui Logofăt al Ţării Romaneşti, au împlinit această dorinţă a pedecesorilor, în urma unei făgăduinţe ce au făcut ambii soţi lângă patul de suferinţă al singurului lor copil, Alexandru, care a trecut la cele veşnice la 25 aprilie 1883, în vârstă de 20 de ani.
Planurile bisericii din Roznov au fost realizate de către Neculai Vladimirovici Sultanov, director al institutului de ingineri "Împăratul Neculai Întâiul" din Petrograd. Zidirea bisericii conform planurilor a fost executată de inginerul loan Baculea. Lucrările pregătitoare, adunarea materialelcr, cioplirea pietrelor şi zidirea s-au început la 1884, finalizându-se în 1892. Între maiştrii cioplitori amintim pe Petru Mela, de origine italiană, stabilit apoi în Roznov, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. Supravegherea zilnică a lucrărilor a fost încredinţată lui Dimitrie Pruncu.
Biserică din Roznov este zidita în stil rusesc, din piatră cioplită, fiind acoperită din tabla din cupru. Planul bisericii este în formă de cruce greacă cu toate braţele egale. La subsol, ce se întinde pe toată suprafaţa zidită, se afla cavoul ctitorilor, iar deasupra pridvorului se înalta clopotniţă în formă de logie deschisă, acoperişul ei fiind sprijinit pe trei coloane de piatră.
În partea dreaptă a pridvorului, se afla veşmântăria, în care se păstrează tezaurul de obiecte bisericeşti, care nu se întrebuinţează în mod curent la slujbele religioase.
În stânga pridvorului se găseşte încăperea care cuprinde scările ce urca la clopotniţă.
Bolta bisericii, alcătuită din piatră, sprijinită pe patru stâlpi, se termină cu un turn de formă caracteristică stilului rusesc.
Biserica a fcst pictată în perioada 1913-1915 de către profesorul Costin Petrescu de la şcoala de arte frumoase din Bucureşti, ajutată de către elevii săi. Dominantă picturii în fresca, în stil bizantin este alternanta între albastru şi auriu. Semnatarul monumentalei picturi, numit între timp profesor la Sorbona, este şi autorul vestitelor fresce de la Ateneul Roman din Bucureşti. Deosebit de realizată artistic este reprezentarea Maicii Domnului pe tron, pictată pe bolta de deasupra altarului
Pictura a fost spălată şi restaurată în 1978 de domnul Avachian, fost ucenic al profesorului Costin Petrescu.
Catapeteasma este alcătuită din bronz aurit cu încrustaţii de smalt, culorile dominante fiind: auriul, albul emailat şi albastrul. Icoanelor împărăteşti, îmbrăcate în argint aurit, Mântuitorul şi Maica Domnului, li se adăugă în registrul inferior icoanele Sfântului Nicolae, Sfântului Gheorghe, Sfântului Alexandru Neţ, vski şi sfântului Arhanghel Mihail.
În registrul superior se afla icoanele celor 12 Apostoli, de o parte şi de alta a scenei Deisis, aflată în centru. Icoanele sunt pictate în ulei, în stil rusesc, pe panou de metal. Pe uşile împărăteşti sunt pictaţi cei patru evanghelişti şi icoana Bunei Vestiri, iar deasupra lor Cina de Taină.
În acelaşi stil cu catapeteasma, lucrat în acelaşi atelier moscovit şi din acelaşi material, în biserica se afla un iconostas care cuprinde dcua icoane dăruite de tarul Nicolai al al Rusiei şi de către fratele sau Marele duce Pavel Alexandrovici.
În naos se mai găsesc două iconostasuri şi strane pentru cântăreţi, lucrate în lemn sculptat şi aurit, executate în stilul catapetesmei de către elevii Şcolii Supericare de Arte şi Meserii din Bucureşti
Restul mobilierului (grilajul, stranele arhiereşti, un iconostas şi două dulapuri) sunt lucrate din lemn de stejar, frumos sculptat de aceiaşi elevi.
La sfinţirea bisericii vechi, în anul 1771, slujea ca preot lonita Ghervasie, străbunicul preotului Costachi Gervescu, parohul bisericii la sfinţirea din 1915
La 1850 preot la biserică din Roznov era loan Gervescu, tatăl preotului Costachi Gervescu, care a funcţionat ca preot paroh la Roznov între anii 1877-1921
Om de o probitate morală desăvârşită, preotul Costachi Gervescu avea o influenţă duhovnicească deosebită asupra enoriaşilor, inclusiv asupra ctitorilor. Din 1915, anul sfinţirii bisericii, este numit preot ajutător Victor Gervescu, fiul preotului paroh, întreţinut de către ctitor la seminariile din Roman şi "Nifon" din Bucureşti, iar apoi la Academia Teologică din Kiev.
Victor Gervescu a tipărit printre altele Moncgrafia Bisericii Roznov, lucrare care a stat la baza elaborării acestui site. Din 1941, Mircea Gervescu, fiul prectului Victor Gervescu, a funcţionat ca paroh al bisericii Roznov.
Între 1946-1988 a slujit aici preotul Gheorghe Lupacescu (Pr. II), refugiat din Basarabia, stabilit apoi în Rozncv.
Din 1986 slujeşte ca preot actualul paroh al bisericii, Pr. Vasile Toc
Mutarea la cele veşnice a ctitorilor şi finalizarea bisericii
La 2 octombire 1904 colonelul Gheorghe Russet Roznovanu, în vârstă de 72 de ani, trece la cele veşnice, urmat în 1907, de soţia să Alexandrina. Biserica nu era încă terminată şi, datorită urmaşilor indirecţi ai familiei, care atacă testamentele lăsate de cei doi ctitori, ameninţa să rămână mult timp neterminată din lipsă de fonduri
Colonelul Roznovanu lăsase întreaga sa avere, compusă din moşia Roznov şi siliştile ei, bisericii din Roznov, cu sccpul înfiinţării unui aşezământ de binefacere şi cultura. Testamentul a fost atacat însă de moştenitori care reuşesc să-I anuleze la Curtea de Apel şi Casaţie.
Soţia fondatorului lăsase bisericii Roznov suma de 105 mii lei, pentru a fii finalizată, dar şi acest testament este atacat, fără a putea fii anulat.
La stăruinţele parohului de atunci, Pr. Costache Gervescu, cu sprijinul Mitropolitului Pimen şi a Casei Bisericii, se încheie o convenţie între moştenitorii colonelului Roznovanu şi biserica Roznov, prin care aceştia finalizează construcţia şi constituie un fond de 25 mii lei împreună cu 20 de fălci de pământ. Acest fond, la care se adăugă cei 105 mii lei lăsaţi de soţia ctitorului, se constituie în "fondul Roznovanu" administrat de casă bisericii.
Din 1910 biserica Roznov este declarată particulară, întreţinându-se din veniturile aduse de aceste fonduri.
Această stare de lucruri a dăinuit până la intrarea în vigoare a legii de organizare a Bisericii, în 1925. Biserica Roznov devine iarăşi de stat, pentru întreţinerea ei şi a slujitorilor statul completând veniturile fondului Roznovanu.
Alţi ctitori, donatori şi ostenitori La înzestrarea bisericii cu mobilier şi obiecte de cult au contribuit rude şi prieteni ai familiei Roznovanu. Astfel în anul 1883, Marele Duce al Rusiei, Pavel Alexandrovici, a dăruit colonelului Gheorghe Roznovanu Icoana Bunei Vestiri, iar în 1895, tarul Nicoale al II-lea al Rusiei a hărăzit bisericii din Roznov icoana Sf. Alexandru Newski. Ambele icoane au fost aşezate în partea dreaptă a naosului, într-un iconostas din bronz aurit, special lucrat în acelaşi stil cu catapeteasma. În 1893, doamna Lucia Russet Roznovanu, o Evanghelie în slavona, legată în argint aurit, cu iconiţe de email, un rând de sfinte vase, o cruce mare de argint aurit, cinci candele şi o cădelniţă, toate provenind de la paraclisul curţii Roznovanu din Iaşi. În acelaşi an vara primară a fondatorului, Glafira Maria Nicolaevna Sultanov, a hărăzit bisericii cădelniţa de argint aurit şi un epitaf cusut cu fir, aşezat pe un catafalc de bronz aurit în partea dreaptă a naosului, precum şi două coroane de cununie, aurite.
